Acasă la mama există două cutii importante. Una cu colecția ei de reviste “Cinema” cu care m-am delectat în copilarie ori de câte ori mă plictiseam - de unde și ideea de-a mă face actriță, probabil, și una cu revistele și ziarele în care am apărut eu de când m-am făcut actriță încoace - cutie cu care acum se delectează mama când se plictisește.
Am găsit-o cu cutia Pandorei deschisă, pe mama zic, și m-a mâncat să m-arunc în trecutul de care mi se spune prea des că-s legată.
Aproape îl uitasem, chiar nu știu de unde remarca asta cu legătura cu trecutul, dacă vă uitați la poza din articol veți fi, cred, de acord cu faptul că ceea prevestea fotografia de atunci nu prea are legătură cu ceea ce am devenit. ;)
Nu vă luați de ruj. Că-i din 1998. Calitate bună, încă rezistă. La fel și eu.
În iulie ‘98 Gabriela Hurezean m-a găsit într-un moment de profundă cugetare văratecă, altfel nu-mi explic expresia decolteului surpris gingaș de Dana Maitec.
Ce-mi aduc aminte e că sutienul era de împrumut și că după ce-am văzut ce minuni face, am strâns bani pentru ceea ce a fost investiția acelui an.
Cu ruj nu m-am mai dat decât obligată și pâna azi am senzația că gura mea dată cu ruj aparține unui alt cap, nu se acordează cu fața mea.
Apropo de ruj, n-ar fi rezistat fără editarea discretă a coloristului Naționalului de la acea dată, influențat, evident, de ratingul revistei Click.
Nu-mi aduc aminte dacă era la modă botoxul la vremea aia dar buzele mele în această fotografie preced, iată, moda. Sau o lansează.
Cât despre mine, dacă n-aș fi fost cu adevărat campioană, nu vă mărturiseam acum cu nonșalanță gloria anului 1998 BC. :)
Lectură placută.
Acesta se anunță a fi doar începutul capitolului intenționat intitulat “Trivia”.
